de frica

20150123133452alexandrupaul-drawings-0223-small robinet

numele meu este Irina si am zece frici mici.

Buna, Irina.

sunt putin mototolite, le-am tinut aici, in buzunar.

imi plac hainele care au buzunare: pantaloni, pulovare,camasi. am fost foarte entuziasmata cand am descoperit rochiile cu buzunare.

asa pot sa tin fricile cu mine tot timpul. cand ma plictisesc, scot cate una si ma joc cu ea.

care sunt fricile ? pai obisnuitele, nu stiu cum sa zic… frica de chiloti cu elastic prea strans, frica de apoplexie, sa fiu vazuta sau auzita cand sunt invizibila, pe urma, frica de mirosuri tari..ce straluceste galben in buzunar? a, e frica de neputinta.. soptesc ca sa nu ma auda, nu pot sa-i zic numele mai tare. creste cat mine daca o numesc, si fie se urca pe umerii mei si ma mana pe drumuri ciudate, fie devine obeza si ma tintuieste la pamant.

mi-am dat seama cu greu cum de se fac asa mari fricile. se hranesc din cele mai bizare lucruri, din vorbe neintelese, din orgolii ascunse, din vanataile ciocnirilor cu zidurile imuabile ale naturii pe care tot incerc sa le daram, sau, mai rau ! nu le vad.

cineva imi zicea ca nu am cum sa ma apar de ce nu cunosc. asa ca incerc sa aflu tot. am citit toate cartile de biologie, economie, politica, geo-politica, muzicologie, religie, fizica, design, astrologie, arte martiale, teatrologie, de retete, am urmarit documentare si am participat la conferintele expertilor de top.

asa ca acum stiu cate un pic din toate si totul despre nimic.

si tot nu pot sa opresc frica. de neputinta de a opri suferinta unei fiinte dragi, de neputinta de a aduce inapoi suflul vietii in ochii stinsi ce mi-au grait de atatea ori, de neputinta de a putea fi peste tot, vedea tot, gusta, atinge, simti, cunoaste, de a trai tot.

de a nu trai degeaba.

si cu frica asta vine o foame teribila. ma duce in locuri pe care putini indraznesc sa le rosteasca, si din ce urc mai sus pe stanci care-mi taie mainile, din ce sunt mai bucuroasa de sfidarea mea, iar prapastiile isi pierd fiorul. iar asta devine molipsitor, altii indraznesc sa umble inalti, in voie, la randul lor.

si atunci ii rad fricii in fata. stau cu mainile in solduri si ii rad in fata, ca o femeie mare si grasa din mahala, ce nu stie de politeturi. si ea se face mica, mica si cerseste sa stea la mine in buzunar…si o las..ca mi se face mila.

si trebuie sa recunosc, fara frica, n-as fi umblat pe pamant si in aer, nu mi-as fi revendicat dreptul de a fi. si n-as fi avut atatea buzunare.

in definitiv, sunt dragute rochiile cu buzunare.

* cu multumiri lui Alexandru Paul pentru imagine, scoasa in lume in cadrul expozitiei “5 frici mici”

http://alexandrupaul.com/index.php?prj=141&id=538

Advertisements

Dazzle Razzle me

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s