femeia la 30 de ani

Image

in cartea de lectura din generala era un text care zicea ca nu esti om pana nu ai facut o casa, un copil sau plantat un copac.

dupa logica asta, femeile devin oameni abia dupa ce fac copii.

prin extensie, cei care care lucreaza in constructii sunt supra-oameni.

morala lecturii supravietuieste transgenerational si intercultural, in anul Domnului 2014 in care scriu acum, an in care, daca ma raportez la invataturile din generala,  inca nu sunt om, la teribila varsta de 30 de ani.

daca ar fi o reclama, felul in care societatea se raporteaza la varsta asta ar putea fi reprezentata in doua feluri:

1.declinul

cadru cu o tanara femeie (aspectuoasa, pentru ca oamenii rareori sunt deficitari din punct de vedere estetic in reclame), pe un varf de munte, care fotografiaza orasul turistic luminat de soare in partea stanga, in timp pe latura dreapta se profileaza o prapastie adanca, cu cer innorat si pasari negre care falfaie amenintator. calcaiele femeii rostogolesc pietricele cat incearca, ezitand, sa stea pe micul platou in timp ce razele soarelui o parasesc si se duc tot mai departe spre panorama orasului din valea frumoasa de pe partea stanga. se aud sunete suav-triste dintr-un slagar occidental care vorbeste despre trecerea timpului.

2.segmentul tinta

a doua reclama o arata pe tanara aspectuoasa tastand cu mana dreapta pe un laptop, intinzand rufe cu mana stanga, in timp ce cu piciorul leagana un patut cu un copil ce saliveaza atat de frumos, incat ar putea fi imaginea unor producatori de scutece, al caror pret per pachet ar putea hrani un sat nevoias din desertul african.

femeia zambeste radios, nu datorita cosmeticelor si interventiilor stomatologice (totul e natural si fara efort), ci datorita faptului ca in scena intra partenerul de viata (nu voi folosi cuvantul sot pentru ca in contextul modern uniunea consensuala nu este dominata de traditiile invechite reglementate de stat si religie –  doar e barfita in tabloide si pe scara blocului daca nu se incadreaza in tiparul traditiilor ante-mentionate).

partenerul aspectuos este imbracat intr-un costum de asemenea aspectuos, probabil fabricat in Romania, dar vandut la pretul casei de moda internationala a carei eticheta o poarta. sotul ridica in brate copilul, iar sotia merge gratios, incaltata cu pantofi cu tocuri cui, spre bucatarie. aici, in timp ce va scoate mancarea din cuptor, va sustine o conferinta telefonica cu directori din trei tari despre achizitionarea unei companii gigant.

asadar, la 30 de ani, esti un pic mai buna decat un produs din raft care mai are 10 zile pana la data de expirare, daca iei in calcul ca noul sex simbol feminin are 11 ani si arata ca o papusa Barbie – varianta adulta, nu Skipper. daca nu ai copii, partener de viata sau Doamne fereste, nu arati ca in reclame, esti scoasa la periferia sociala ca un cal batran ce trebuie impuscat sau aratata cu degetul ca un circ ambulant cu monstri, de catre autoritatile in materie, alarmate de neconformitate. care autoritati pot fi oameni pe care ii vezi pentru prima data in viata.

atat barbatii cat si femeile se cramponeaza atat de mult de aceste praguri fizico-psihologice, incat fie e necesar sa isi refaca viata pana la acest prag al maturitatii, fie trebuie sa se tina cu dintii de cele deja obtinute, indiferent de gradul de satisfactie atins in timpul acestui proces. reversul medaliei e ca, daca fac aceste schimbari – din categoria „mai bine mai tarziu decat niciodata” – aceleasi autoritati binevoitoare vor folosi eticheta „ criza varstei mijlocii”. care afecteaza in general „oamenii educati, cu venituri medii sau peste medie si varste cuprinse intre 25 si 55 ani”. sau ceea ce se cheama segmentul tinta, potopit cu idealuri pre-fabricate. daca esti Maria bancurilor cu Ion poti sta linistita, nu se schimba nimic, pentru ca nimanui nu-i pasa unde merg copii tai la scoala sau cu ce se incalta, pentru ca n-ai televizor sau putere de cumparare pentru a satisface consumatorismul ascendent.

astfel, mergand pe sarma echilibrului tinerete si batranete, vei simti ca nu s-a schimbat nimic. anii au trecut atat de repede, ca nici n-ai avut timp sa-ti dai seama ce s-a intamplat cu tine.spre deosebire de jumatatea varstei, acum nu simti greutatea trairilor acumulate, pentru ca la 15 ani erai tratat ca un copil prost, desi intelegeai mai multe decat unanim acceptat ca ai putea. pentru ca oamenii uita ca inainte de revolutia industriala speranta de viata se ridica la ghici cat ? asta la nivel constient, pentru ca toata agitatia in jurul subiectului este un tipat al subconstientului colectiv care zice ca trebuie sa fi perpetuat specia acum mult timp. tipat care se impiedica in meandrele concretului unde doresti mai mult pentru tine si pentru odraslele tale, datorita setarii unui nou prag al al maturizarii survenit in urma maririi sperantei de viata.totul e mai rapid, dar, ironic, in acelasi timp, mai lent.

la 30 de ani se schimba totul.

se schimba pentru ca transformarea deja a avut loc, in mod repetat si sustinut, in toti anii de cand ai venit pe planeta.

incepand cu viziunea asupra lumii, capacitatea emotionala si decizionala, si nu in ultimul rand, cu celulele organismului. la 30 de ani se schimba totul pentru ca deja ai observat ca apusul soarelui nu e niciodata la fel, desi culorile par a fi, pentru ca ti-ai dat seama ca retetele fericirii nu sunt aceleasi pentru toata lumea, pentru ca stii ca poti iubi diferit oamenii, fie ei parinti, partneri de viata sau copiii, pentru ca si ei sunt diferiti si incercand sa incadrezi o relatie intr-un sablon, nu vei face decat sa-ti ingustezi posibilitatile de a te dezvolta uman.

poti cita din Balzac cateva fraze foarte frumoase, cu subinteles pentru felul in care ti-ar placea sa te vezi si sa fii vazuta (dupa cum am vazut multe articole) cu mentiunea ca acea carte vorbeste despre parcursul unei tinere femei din secolul 19, cu dezamagirile si fericirea traite in contextul acelei epoci – unele bariere fiind valabile si in timpurile noastre, daca ai ghinionul de a te naste in locul nepotrivit.

natura umana are aceeasi baza, indiferent de secol, dar suprafata este in continuu afectata de realitatile sociale. acestea pot dicta ca noul text educational din manuale sa nu fie despre plantat copaci, construit case sau facut copii – in traducere libera responsabilitatile tale fata de mediu, cele sociale si umane. emiterea unor noi valori poate insufla noilor generatii standarde imposibil de atins, poate cu totul nepotrivite cu aspiratiile personale si cu acel subconstient colectiv ignorat.

varsta de 30 de ani poate fi un moment de trezire dupa lunga calatorie dinspre adolescenta, facuta in pantofi incomozi, poate fi un moment de afirmare a multumirii de a te afla unde doreai. poate fi o avalansa pe un munte necunoscut, de care nu afla nimeni decat poate prea tarziu, poate fi o sarbatoare.

cert e ca totul se schimba, in mod continuu si real, dar nu neaparat datorita unor notiuni abstracte – cum ar fi atingerea unui ideal sau a unei cifre. poate fi mai bine sau mai rau, in functie de cum alegi sa privesti realitatea ta imediata (cuvantul acela pompos – perspectiva). apocalipse au fost nenumarate, la fiecare schimbare de an si ciclu istoric, si vor mai fi in evolutia ta personala si a omenirii. dar, iata:

„e pur si muove !”

Advertisements

Dazzle Razzle me

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s