Cand speranta moare ultima

Zilele acestea imi amintesc tot mai mult de un lucru pe care mi l-a povestit un  profesor. Un supravietuitor al unui lagar nazist povestea ca, desi numarul detinutilor surclasa pe cel al paznicilor, oamenii n-au incercat sa se elibereze. De frica si pentru ca sperau. Sperau..

Am discutat despre ce inseamna aceasta notiune si despre ce inseamna sa te predai sperantei, cum pot anula speranta si frica posibilitatea de a actiona pentru a schimba o stare, un fapt. Despre cum se simteau locuitorii din cartierul Uranus cand casele le erau facute una cu pamantul. Un cartier intreg, identitatea si un mod de viata demolate pentru a face loc Casei Poporului.

Ma gandesc tot mai mult la ce inseamna identitate si demnitate zilele acestea, cum pot fi rasucite aceleasi cuvinte pentru a insemna cu totul altceva. Cum oamenilor li se infuzeaza zi dupa zi frica si li se spune cine sunt si ce trebuie sa gandeasca, pana la punctul in care nu mai stiu ce e bun si ce e rau si nici nu le mai pasa si cand e usor sa potolesti multimea cu pachete cu faina si ulei si malluri. In care nu mai stiu ce inseamna libertatea si ce deriva din asta.

Toata lumea vorbeste de libertate. Dar de ce sa nu vorbim si de responsabilitate? Libertatea vine cu asumarea responsabilitatii. Inseamna sa iti exprimi parerea intr-un mod echilibrat, informat si sa o sustii prin fapte. Inseamna sa nu te plangi de gunoiul de pe strada,cand ti-e lene sa arunci chistocul de tigara la cos si il arunci grabit in statie cand vine transportul pe care il asteptai, dar pe care nu-l platesti, ca oricum are intarziere, da-l dreacu de trafic si de guvern.

Cei care erau copii la revolutie au devenit oameni mari, care au speranta, cata vreme parintii lor au pierdut-o si se mira fara mirare cat de departe se poate ajunge cu furtul in Romania si o spun ca pe un ceva ce nu poate fi schimbat. Exact cum vorbea un nene la telefon, pe scarile rulante de la metrou – “Au vandut la bucata tara asta, ce sa mai”

Si da, asta e adevarat, toata lumea stie. In Romania se fura. Pentru ca e salariul mic si seful ala, futu-l in gura, nu-l intereseaza ca am doi copii acasa si ma tine ore suplimentare. Asa ca de ce sa nu iau eu, daca el nu-mi da ? Pentru ca cine face, parte-si face. Pentru ca pe mine nu ma intereseaza ce se intampla mai departe, dupa mine potopul, ai mei au tot ce trebuie si tu, fata tatii, vorbeste in clasa in timpul orei la iPhonu ala nou, ca tata e parlamentar si legea o fac eu.

Si revolutia aia, pe care incercam sa o facem cum trebuie acum, fara executii la televizor, a cui idee a fost de fapt si de ce s-au impuscat oamenii aiurea ? De ce ne incredintam viitorul pe mana unor manageri prosti si egoisti care rezista in virtutea inertiei si de ce nu putem sa fim lideri si sa avem lideri care sa canalizeze speranta si sa dizolve frica, sa nu mai baltesca toata furia asta si sa devina energie constructiva care sa miste muntii si nu doar titluri in ziare ?

Advertisements

Dazzle Razzle me

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s