epic

Mi-am pierdut firul epic.

Nu stiu cum s-a intamplat, era strans infasurat in jurul gleznei drepte, cu care imi hotarasc drumul. Ultima data se incolacise in jurul unei idei, se rasucise in timpul unui dans si cred ca l-am vazut insirat pe rotita scaunului de la birou.

Au mai fost momente cand n-am stiut unde e, doar ca atunci era mai simplu, era o singura poveste si ma descurcam mai usor. Asa de usor, ca, atunci cand eram cat o litera, il aruncam ghem inainte si ma calauzea prin marele labirint. Apoi n-a mai fost asa simplu, se tot legau de mine cuvinte necunoscute, asa ca am invatat sa-mi tin firul epic aproape: il purtam cand pe un picior, cand pe altul, pana cand l-am ancorat cu dibacie pe ambele.

Apoi a venit un baiat, cu care am decis ca nu e bine sa am un fir legat de picioare, ci o carare intre. Nici el nu stia prea bine ce inseamna sa ai o carare, dar ne-am inteles intr-un fel si intr-altul, pana ne-am amintit amandoi de legendele noastre personale si ne-am tesut visele mai departe cum ne-am priceput mai bine.

Apoi au fost alte carari si popasuri si vise si ragazuri si litere si glume si valuri si spume. Mi-am dat nume si le-am acceptat pe-ale altora si m-am razgandit si am schimbat cutii prea mici, cum sunt ghivecele pentru plantele care cresc, si etichete care cred eu ca nu se potrivesc.Atat de multe ca nici nu-mi amintesc.

Si as putea continua, dar totusi, firul meu epic..l-a vazut cineva ?

Advertisements

Dazzle Razzle me

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s